Telerobotica controlează roboții prin intermediul rețelelor de comunicații. Operatorul și robotul se află în locuri diferite. Legătura poate fi un cablu, un radio sau internetul. Telerobotica extinde teleoperarea la distanțe lungi și controlul partajat. Este modul în care un chirurg din New York poate opera un pacient dintr-un alt oraș. Este modul în care un om de știință din California poate controla un rover în Antarctica.

Domeniul a apărut din cercetarea spațială și nucleară. NASA a dezvoltat sisteme telerobotice pentru repararea sateliților. Industria nucleară le-a folosit pentru a manipula materiale radioactive. Astăzi, telerobotica este utilizată în asistență medicală, minerit, agricultură și educație. Un excavator controlat de la distanță poate lucra într-un loc periculos, în timp ce operatorul stă într-o cabină sigură la kilometri distanță.

Considerații despre telerobotică

• Latență a rețelei: întârzierile perturbă controlul.
• Pierderea de pachete: datele pierdute provoacă mișcare sacadată.
• Securitate: legăturile de control de la distanță pot fi sparte.
• Control partajat: robotul și omul își împart sarcinile.
• Interfață utilizator: operarea de la distanță devine intuitivă.

Internetul nu este conceput pentru control în timp real. Latența variază. Pachetele sosesc în afara ordinii. Acest lucru face dificilă telerobotica de înaltă precizie prin internet. Unele sisteme folosesc afișaje predictive, arătând operatorului unde va fi robotul, nu unde a fost. Altele folosesc controlul partajat, unde robotul se ocupă de sarcini de nivel scăzut, iar omul se ocupă de decizii de nivel înalt. Un excavator la distanță ar putea gestiona automat amortizarea brațului în timp ce operatorul controlează cupa. Telerobotica nu este doar teleoperare la distanță. Este o problemă de proiectare: cum să împarți munca între om și mașină atunci când sunt departe unul de celălalt. Răspunsul depinde de sarcină, de rețea și de consecințele unei defecțiuni.