Un vaccin antrenează sistemul imunitar să recunoască un agent patogen înainte de a întâlni agentul real. Acesta prezintă o versiune inofensivă a agentului patogen sau o parte din acesta, sau instrucțiuni pentru a crea o parte din acesta, iar sistemul imunitar răspunde prin producerea de anticorpi și celule de memorie. Dacă agentul patogen real apare mai târziu, sistemul imunitar îl recunoaște și declanșează un răspuns rapid și puternic. Rezultatul este imunitatea fără boală.

Vaccinurile sunt de mai multe tipuri. Vaccinurile vii atenuate utilizează o formă slăbită a agentului patogen, cum ar fi vaccinurile împotriva rujeolei și febrei galbene. Vaccinurile inactivate utilizează un agent patogen distrus, cum ar fi vaccinul antigripal. Vaccinurile cu subunități utilizează o proteină sau un zahăr din agentul patogen, cum ar fi vaccinul împotriva hepatitei B. Vaccinurile cu ARNm transmit instrucțiuni genetice care spun celulelor să producă o proteină virală, pe care sistemul imunitar o vizează apoi. Vaccinurile cu vectori virali utilizează un virus inofensiv pentru a transmite instrucțiuni similare. Fiecare tip are avantaje și limitări.

Ce fac vaccinurile:

• Preveniți bolile. Reduceți riscul de infecție și de boli grave.
• Protejați-i pe ceilalți. Imunitatea colectivă reduce răspândirea la cei care nu pot fi vaccinați.
• Eradicați boala. Variola a dispărut. Poliomielita e aproape.
• Reduceți rezistența antimicrobiană. Mai puține infecții înseamnă o utilizare mai redusă a antibioticelor.

Vaccinurile respectă standarde înalte de siguranță. Reacțiile adverse sunt monitorizate prin sisteme precum VAERS în SUA și EudraVigilance în UE.