Citiți eticheta de pe cutia de ibuprofen și veți vedea două nume. Unul este marca, celălalt este ingredientul activ, de obicei denumirea chimică scrisă cu litere mai mici. Al doilea nume este partea care își face treaba. Tot restul din comprimat, substanțele de umplutură, lianții și învelișurile, există pentru a-l susține, a-l proteja sau a-l ajuta să se dizolve la momentul potrivit.

Distincția nu este banală. Un comprimat de ibuprofen de 200 mg conține 200 mg de ingredient activ, dar comprimatul în sine cântărește mai mult. Masa suplimentară o reprezintă excipienții. Două produse cu același ingredient activ se pot comporta diferit dacă excipienții lor diferă, motiv pentru care un medicament generic și unul de marcă nu sunt întotdeauna interschimbabile în practică, chiar și atunci când autoritățile de reglementare spun că sunt.

De ce contează în practică

• Dozare. Fiecare instrucțiune privind dozajul se referă la ingredientul activ, nu la greutatea totală a comprimatului.
• Alergie și intoleranță. Unele reacții apar din cauza excipienților precum lactoza sau coloranții, nu din cauza medicamentului în sine.
• Echivalență generică. Regulatoarele necesită același ingredient activ, aceeași concentrație, aceeași cale de administrare și bioechivalență demonstrată.
• Produse combinate. Un singur comprimat poate conține două sau mai multe ingrediente active, fiecare cu propria doză.

Farmaciștii numesc ingredientul activ API, prescurtare de la active pharmaceutic ingredient. Această abreviere apare pe documentele de fabricație și pe manifestele de expediere din întreaga lume.