Betonul este în mare parte agregat. Nisipul, pietrișul și piatra concasată reprezintă 60 până la 80% din volum. Pasta de ciment este adezivul; agregatul este masa. Aceasta conferă betonului rezistența, volumul și stabilitatea dimensională. Fără agregat, pasta de ciment s-ar contracta și s-ar crăpa. Cu ajutorul acestuia, betonul devine un material structural durabil.

Agregatele sunt clasificate în funcție de dimensiune. Agregatul fin este nisipul, cu particule sub aproximativ 5 milimetri. Agregatul grosier este pietrișul sau piatra zdrobită, cu dimensiuni cuprinse între 5 și 40 de milimetri sau mai mult. Gradația, adică distribuția dimensiunilor particulelor, afectează lucrabilitatea și rezistența. Un amestec bine granulat are particule care umplu golurile dintre cele mai mari, reducând cantitatea de pastă de ciment necesară. Acest lucru economisește bani și îmbunătățește performanța.

Tipul de agregat contează și el. Calcarul, granitul și pietrișul de râu sunt comune. Agregatele ușoare, cum ar fi șistul expandat sau piatra ponce, reduc greutatea betonului. Agregatele de beton reciclat economisesc spațiu la gropile de gunoi și reduc exploatarea în carieră. Unele agregate reacționează chimic cu cimentul, provocând expansiune și fisuri. De aceea, testarea este importantă. Agregatul trebuie să fie curat, dur și fără argilă, nămol și materie organică. Un agregat murdar slăbește betonul.