Etena este un gaz. Polietilena este o pungă de plastic. Diferența constă în polimerizare. Etena este un monomer, o moleculă mică care se poate lega de alți monomeri pentru a forma un polimer. Cuvântul provine din grecescul *monos*, care înseamnă „singur”, și *meros*, care înseamnă „parte”. Monomerii sunt elementele constitutive ale materialelor plastice, proteinelor și acizilor nucleici.

Monomerii au cel puțin o grupare funcțională care le permite să reacționeze cu alți monomeri. Alchenele polimerizează prin adiție, unde legătura dublă se deschide și se leagă de un alt monomer. Aminoacizii polimerizează prin condensare, unde o moleculă de apă este eliberată și se formează o legătură peptidică. Nucleotidele polimerizează pentru a forma ADN și ARN. Zaharurile polimerizează pentru a forma amidon și celuloză. Tipul de monomer determină tipul de polimer.

Proprietățile unui polimer depind de monomer, lungimea lanțului și ramificare. Polietilena este flexibilă și rezistentă. Polistirenul este rigid și transparent. Nylonul este puternic și elastic. Fiecare polimer are propriile aplicații. Prin alegerea diferiților monomeri și controlul condițiilor de polimerizare, chimiștii pot proiecta materiale cu proprietăți specifice.

Monomerii sunt utilizați și în sinteza organică. Aceștia pot fi funcționalizați, copolimerizați și reticulați pentru a crea materiale cu proprietăți personalizate. Monomerul este punctul de plecare. Polimerul este produsul.