O frunză cade, iar ciupercile și bacteriile o descompun în sol. Aceasta este biodegradarea. Un material este biodegradabil dacă organismele vii îl pot descompune în substanțe naturale precum apa, dioxidul de carbon și biomasa. Procesul depinde de material, de mediu și de microbii prezenți. O coajă de banană se biodegradează în săptămâni. O furculiță pentru amidon de porumb poate dura luni într-un compostator industrial, dar ani într-o groapă de gunoi.

Eticheta „biodegradabil” este adesea înțeleasă greșit. Nu înseamnă că un produs va dispărea din curtea din spate. Majoritatea materialelor plastice biodegradabile necesită condiții specifice: temperatură ridicată, umiditate și activitate microbiană. Depozitele de deșeuri sunt concepute pentru a îngropa deșeurile, nu pentru a le descompune. Fără oxigen și apă, chiar și materialele biodegradabile pot rezista timp de decenii.

Compostabilitatea este un standard mai strict. Un material compostabil trebuie să se descompună în componente netoxice într-un timp specificat în condiții de compostare. Programe de certificare precum BPI în Statele Unite și OK Compost în Europa verifică aceste afirmații. Biodegradabilitatea este categoria mai largă. Compostabilitatea este cea mai riguroasă.

Biodegradabilitatea nu este o licență pentru a consuma. O pungă biodegradabilă necesită resurse pentru a fi fabricată și ocupă totuși spațiu într-o groapă de gunoi dacă nu este procesată corespunzător. Cea mai bună opțiune este să reduci și să reutilizezi mai întâi, apoi să reciclezi și să tratezi biodegradabilitatea ca ultimă soluție.