Băncile acceptă depozite și acordă împrumuturi. Împrumuturile de la egal la egal elimină banca. Împrumutații și creditorii se conectează direct prin intermediul unei platforme online. Platforma selectează debitorii, stabilește ratele dobânzilor și gestionează plățile. Creditorii cumpără note care corespund unor porțiuni din împrumuturi, distribuind banii între mai mulți debitori. LendingClub și Prosper au fost pionierii modelului în Statele Unite. Zopa a făcut același lucru în Regatul Unit.

Împrumuturile P2P oferă beneficii ambelor părți. Împrumutații obțin rate dobânzilor mai mici decât cele obținute prin carduri de credit, adesea între 6 și 18%, și o aprobare mai rapidă. Creditorii obțin randamente mai mari decât cele obținute prin conturi de economii, adesea între 4 și 8%, deși cu un risc mai mare. Platforma percepe comisioane de ambele părți. Modelul s-a dezvoltat rapid după criza din 2008, când băncile au înăsprit reglementările de creditare, iar oamenii au căutat alternative.

Riscurile sunt reale. Împrumuturile sunt negarantate, așa că, dacă un împrumutat intră în incapacitate de plată, creditorul poate recupera puțin sau nimic. Platformele nu garantează randamente. În timpul pandemiei din 2020, ratele de incapacitate de plată au crescut vertiginos, iar unele platforme au întrerupt acordarea de credite. Incertitudinea de reglementare este o altă problemă. În Statele Unite, SEC reglementează împrumuturile P2P ca valori mobiliare, ceea ce adaugă costuri de conformitate. În 2024, LendingClub a ieșit din afacerea P2P pentru investitorii individuali, trecând la finanțare instituțională.

Împrumuturile P2P sunt o nișă, nu un înlocuitor pentru bănci. Funcționează cel mai bine pentru debitorii cu un istoric de credit bun și creditorii care își pot diversifica și tolera riscul.