Un blockchain este un registru distribuit care înregistrează tranzacțiile pe mai multe computere. Fiecare tranzacție este grupată într-un bloc. Blocul este legat criptografic de blocul anterior, formând un lanț. Odată ce un bloc este adăugat, modificarea acestuia ar necesita modificarea fiecărui bloc ulterior din fiecare copie a registrului. Acest lucru face ca înregistrarea să fie practic imuabilă.

Primul blockchain a fost Bitcoin, lansat în 2009 de pseudonimul Satoshi Nakamoto. Acesta a rezolvat o problemă care i-a dat peste cap pe informaticieni timp de decenii: cum să se obțină un consens fără o autoritate centrală. Bitcoin folosește proof-of-work (proba de lucru), unde minerii concurează pentru a rezolva un puzzle criptografic și a câștiga dreptul de a adăuga următorul bloc. Ethereum, lansat în 2015, a adăugat contracte inteligente, care sunt programe care se execută automat atunci când sunt îndeplinite condițiile. În 2022, Ethereum a trecut la proof-of-stake (proba de stake), care folosește validatori care blochează token-uri în loc de putere de calcul.

Blockchain-urile nu sunt doar pentru criptomonede. Acestea pot urmări lanțurile de aprovizionare, înregistra titluri de proprietate, gestiona identități digitale și deconta tranzacțiile cu valori mobiliare. Băncile și corporațiile experimentează cu blockchain-uri private care restricționează cine poate participa. Acestea sunt mai rapide și mai private decât blockchain-urile publice, dar sacrifică o parte din descentralizare.

Tehnologia are limite. Blockchain-urile publice sunt lente și consumatoare de energie. Scalarea lor este dificilă. Incertitudinea de reglementare este ridicată. Însă ideea centrală, un registru comun pe care nicio parte nu îl controlează, s-a dovedit durabilă.