Standardele de emisii sunt reglementări care limitează poluanții pe care vehiculele îi pot elibera. Acestea acoperă monoxidul de carbon, oxizii de azot, particulele în suspensie și hidrocarburile nearse. De asemenea, reglementează gazele cu efect de seră în anumite jurisdicții. Standardele sunt stabilite de guverne și aplicate prin testare și certificare.

Istoria este instructivă. În anii 1960, în Los Angeles, smogul era atât de dens încât școlile s-au închis și oamenii purtau măști. Legea aerului curat din 1970 a conferit Agenției pentru Protecția Mediului, nou creată, puterea de a reglementa emisiile vehiculelor. Au urmat convertizoarele catalitice, benzina fără plumb și injecția de combustibil. Calitatea aerului s-a îmbunătățit dramatic. California, care și-a stabilit de mult timp propriile standarde mai stricte, a fost un lider în promovarea vehiculelor mai curate.

Europa folosește standardele Euro, în prezent Euro 7, care înăspresc limitele privind oxizii de azot și particulele. China are propriul standard China 6. Aceste reglementări stimulează tehnologia. Producătorii auto investesc miliarde pentru a le respecta, iar costul este transferat către consumatori. Dar beneficiile pentru sănătate sunt mari. Un studiu realizat de Asociația Americană a Plămânilor a estimat că vehiculele mai curate previn mii de decese premature în fiecare an.

Următoarea frontieră o reprezintă gazele cu efect de seră. Uniunea Europeană a propus interzicerea vânzărilor de mașini noi pe benzină și motorină până în 2035. Mai multe țări și state au stabilit obiective similare. Standardul de emisii devine un instrument pentru politica climatică, nu doar pentru calitatea aerului.