Pilotul automat menține o viteză setată fără ca șoferul să mențină accelerația. Este util pe drumurile lungi pe autostradă, unde menținerea unei viteze constante reduce oboseala și poate îmbunătăți economia de combustibil. Șoferul setează viteza, iar sistemul o menține până când se apasă frâna sau sistemul este oprit.

Tehnologia este mai veche decât cred majoritatea oamenilor. Ralph Teetor, un inginer nevăzător, a inventat un sistem de control al vitezei în 1948. El era frustrat de obiceiul avocatului său de a accelera și încetini în timp ce vorbea. Primele mașini au oferit acest sistem la sfârșitul anilor 1950. A devenit comun în anii 1970, când economia de combustibil a devenit o prioritate.

Sistemele moderne sunt mai capabile. Pilotul automat adaptiv utilizează radar sau camere video pentru a menține o distanță setată față de mașina din față, încetinind și accelerând după cum este necesar. Asistența la blocaje poate gestiona traficul intermitent. Unele sisteme combină pilotul automat cu centrarea pe bandă pentru a oferi automatizare parțială. Acestea sunt sisteme de Nivel 2, iar șoferul trebuie să rămână atent.

Pilotul automat are limite. Nu funcționează bine în trafic intens, pe drumuri șerpuite sau pe vreme rea. Poate fi periculos pe suprafețe umede sau înghețate, deoarece poate provoca patinarea roților. Majoritatea producătorilor recomandă oprirea acestuia în aceste condiții.