Mașinile moderne supraveghează drumul chiar și atunci când șoferul nu o face. Sistemele avansate de asistență a șoferului, sau ADAS, utilizează camere video, radar, lidar și senzori cu ultrasunete pentru a monitoriza împrejurimile vehiculului. Acestea avertizează asupra coliziunilor iminente, mențin mașina pe banda sa, mențin o distanță sigură de urmat și, în unele cazuri, frânează sau direcționează automat.

Elementele constitutive sunt familiare. Pilotul automat adaptiv ajustează viteza pentru a se potrivi cu mașina din față. Avertismentul de părăsire a benzii de rulare vibrează scaunul sau emite un semnal sonor atunci când derapezi. Monitorizarea unghiului mort aprinde un avertisment în oglindă. Frânarea automată de urgență intervine atunci când un accident este iminent. Fiecare sistem funcționează independent, dar adesea partajează senzori și date.

Sistemele ADAS nu sunt sisteme autonome. Majoritatea sistemelor necesită ca șoferul să rămână implicat și pregătit să preia controlul. Societatea Inginerilor Auto clasifică autonomia pe o scară de la 0 la 5. Majoritatea funcțiilor ADAS se situează la nivelul 1 sau 2, unde șoferul rămâne responsabil. Autopilot de la Tesla, Super Cruise de la GM și BlueCruise de la Ford sunt sisteme de nivel 2 cu capacități variabile.

Tehnologia salvează vieți. Studiile realizate de Institutul de Asigurări pentru Siguranța Autostrăzilor arată că frânarea automată de urgență reduce coliziunile din spate cu aproximativ jumătate. Dar introduce și noi probleme. Șoferii pot avea prea multă încredere în sistem. Senzorii pot fi orbiți de ploaie, zăpadă sau murdărie. Costurile reparațiilor cresc atunci când o cameră montată pe parbriz necesită recalibrare.