Silozul este furaj fermentat, cu umiditate ridicată, depozitat pentru hrana animalelor. Este obținut din iarbă, porumb, sorg, lucernă sau alte culturi, tăiat verde și ambalat ermetic, astfel încât bacteriile lactice să poată fermenta zaharurile. Acidul conservă furajul și ține la distanță organismele care provoacă alterarea.

Tehnica s-a răspândit la sfârșitul secolului al XIX-lea și a devenit standard în fermele de lapte în secolul al XX-lea. Are un avantaj cheie față de fân: nu depinde de vreme bună pentru uscare. Un fermier poate tăia și însiloza o recoltă într-o săptămână ploioasă, ceea ce ar distruge fânul. Această fiabilitate este importantă în nordul Europei, în nord-vestul Pacificului și în alte regiuni umede.

Tipuri comune de siloz

• Siloz de iarbă: standardul în sistemele de producție lactată din zonele temperate
• Siloz de porumb: energie ridicată, utilizat pe scară largă pentru bovine
• Siloz de lucernă: bogat în proteine, dificil de însilozat
• Siloz de cereale integrale: orz, grâu sau ovăz tăiat verde

Opțiunile de depozitare includ silozuri tip buncăr, silozuri tip turn și baloți ambalați. Cheia este excluderea oxigenului. Un siloz prost etanșat se va încălzi, va mucegăi și își va pierde din valoarea sa furajeră. Silozul bine preparat are un miros ușor dulceag și acid, iar vitele îl mănâncă cu poftă.