Policultura este opusul monoculturii. În loc să existe o singură cultură pe o suprafață mare, mai multe specii cresc împreună pe același câmp. Combinațiile pot fi simple, cum ar fi porumbul și fasolea, sau complexe, cum ar fi o grădină tropicală cu zeci de specii răspândite de la coronament până la sol.

Sistemele agricole tradiționale din întreaga lume sunt în mare parte policulturi. Milpa din Mesoamerica, sistemele de orez-pește din China și grădinile casnice din Java, toate adună mai multe specii într-un spațiu mic. Fiecare plantă folosește o nișă diferită, iar dăunătorii își găsesc mai greu gazda atunci când aceasta este înconjurată de alte specii.

De ce îl folosesc fermierii

• Distribuie riscul pe mai multe culturi
• Folosește lumina, apa și solul mai eficient
• Reduce presiunea dăunătorilor și a bolilor
• Îmbunătățește acoperirea solului și reduce eroziunea

Policultura este mai greu de mecanizat. Recoltarea este dificilă, iar substanțele chimice care vizează o cultură pot dăuna alteia. De aceea, domină în fermele mici și are dificultăți în cele mari, deși culturile în fâșii și culturile intercalate își găsesc un loc în sistemele industriale.