Piscicultura este piscicultura, creșterea și reproducerea controlată a peștilor pentru hrană. Este o ramură a acvaculturii, dar cuvântul este de obicei rezervat pentru peștii cu înotătoare, mai degrabă decât pentru crustacee sau alge marine.

Practica este veche. Fermierii chinezi creșteau crapi în iazuri în urmă cu mai bine de 2.500 de ani, iar scriitorii romani au descris sisteme similare. Piscicultura modernă se întinde de la iazuri mici din Bangladesh până la cuști marine în largul Norvegiei și Chile, unde somonul atlantic este crescut cu milioane. Tilapia, crapul, somnul și păstrăvul domină producția de apă dulce. Somonul, bibanul de mare și dorada domină producția de apă dulce.

Sisteme în uz

• Iazuri: simple, cu densitate redusă, comune în Asia
• Canale de alergare: canale de apă curgătoare pentru păstrăvi
• Cuști și țarcuri plutitoare în lacuri sau în mare
• Sisteme de recirculare: rezervoare cu filtre care reutilizează apa

Hrana este cel mai mare cost și cea mai mare problemă de mediu. Speciile carnivore precum somonul au nevoie de proteine, în mod tradițional provenite din peștele prins în sălbăticie. Hrana pe bază de plante și insecte reduce această dependență, deși tranziția este incompletă.