Fânul este iarbă sau leguminoase tăiate, uscate și depozitate pentru a hrăni animalele atunci când pășunea nu este disponibilă. Este unul dintre cele mai vechi furaje conservate în agricultură, iar mirosul său într-un hambar este un element caracteristic vieții rurale.

A produce fân bun este o cursă împotriva vremii. Dacă se cosește prea târziu, planta pierde proteine. Dacă se balotează prea umed, stiva se va încălzi, va mucegăi și uneori va lua foc. Fermierii au greblat recolta pentru a accelera uscarea, au greblat-o în brazde și au balotat-o ​​doar atunci când umiditatea scade sub aproximativ 18%.

Culturi comune de fân

• Lucernă: bogată în proteine, preferată pentru bovinele de lapte
• Timothy și iarba de livadă: fiabile în climate reci
• Trifoi: plăcut la gust și fixează azotul
• Raigras: creștere rapidă și utilizare largă în Europa

Baloturile rotunde lăsate pe câmp și baloții pătrați stivuiți într-un pod sunt ambele comune. Baloții înfășurați, numiți balaj, fermentează ușor și se păstrează mai bine în regiunile umede. În orice caz, fânul este puntea dintre o vară luxuriantă și o iarnă slabă.