Un hotel sau o companie aeriană acceptă mai multe rezervări decât are camere sau locuri fizice, bazându-se pe faptul că unii clienți nu vor ajunge. Această practică este suprarezervarea. Scopul este de a maximiza gradul de ocupare sau factorul de încărcare, având în vedere numărul așteptat de neprezentări.

Când apar mai mulți oaspeți sau pasageri decât se aștepta, personalul trebuie să realocheze persoanele - prin upgrade, transfer la o altă proprietate sau oferirea de compensații pentru refuzul la îmbarcare. În multe locuri, reglementările specifică o compensație minimă pentru refuzul involuntar la îmbarcare în companiile aeriene. Hotelurile gestionează suprarezervarea prin politici de deplasare și aranjamente alternative de cazare.

Suprarezervarea cronică dăunează reputației chiar dacă este profitabilă din punct de vedere statistic. Comunicarea transparentă și gesturile generoase de recuperare reduc furia atunci când apar probleme. Călătorii cu program încărcat sau nevoi speciale resimt cel mai puternic impactul. Practica rămâne larg răspândită deoarece stocul gol nu poate fi vândut odată ce noaptea sau zborul a trecut.

• Se acceptă mai multe rezervări decât capacitatea disponibilă
• Pe baza ratelor de neprezentare estimate
• Poate duce la refuzul îmbarcării sau la pierderea pasagerilor
• Gestionat prin compensare și realocare