Tantra este o familie de sisteme rituale și meditative care s-au dezvoltat în cadrul hinduismului și budismului începând aproximativ cu mijlocul primului mileniu d.Hr. Cuvântul în sine poate însemna „război de țesut” sau „cadru”, sugerând un set împletit de practici și texte.

Trăsăturile caracteristice includ utilizarea mantrelor, vizualizări complexe ale zeităților, diagrame rituale cunoscute sub numele de mandale sau yantre și, în unele curente, utilizarea deliberată a unor substanțe sau acte considerate în mod obișnuit impure. Scopul este transformarea rapidă - realizarea identității practicantului cu divinul sau atingerea atât a eliberării spirituale, cât și a puterilor lumești. Tantra hindusă se concentrează adesea pe venerarea lui Shiva și Shakti; tantra budistă, în special în formele sale tibetane, integrează yoga zeității într-un cadru filosofic Mahayana.

Imaginația populară a redus uneori tantra la o tehnică sexuală. Deși anumite texte antinomiene folosesc simbolism sexual și, mai rar, ritualuri sexuale, majoritatea practicii tantrice se referă la vizualizare, mantre și procese yoghine interne. Transmiterea se face de obicei de la profesor la elev atent pregătit; secretul și inițierea rămân importante în multe linii genealogice.

Tantra tratează corpul și simțurile nu ca pe niște obstacole de respins, ci ca pe însuși mijloacele de trezire, atunci când sunt înțelese și dirijate corect.