Un investitor care deține doar clădiri de birouri în centrul orașului se confruntă cu un risc concentrat dacă sectorul respectiv slăbește. Distribuirea capitalului pe apartamente, proprietăți industriale și diferite piețe geografice reprezintă diversificare. Scopul este de a reduce impactul oricărui activ sau al oricărui singur activ sau piață subperformantă.

Diversificarea poate avea loc în funcție de tipul de proprietate, locație, mixul de chiriași, durata contractului de închiriere sau structura investițiilor. Fondurile și fondurile de investiții imobiliare oferă diversificare instantanee pentru investitorii mai mici. Proprietarii direcți o realizează prin achiziționarea mai multor proprietăți în timp.

Adevărata diversificare necesită active care nu se mișcă toate împreună. Piețele corelate oferă mai puțină protecție decât cele cu adevărat diferite. Diversificarea nu elimină riscul; îl redistribuie. Mulți investitori experimentați își mențin în continuare o concentrare de bază în domenii pe care le cunosc bine, adăugând în același timp o expunere selectivă în alte părți.

• Eșalonarea investițiilor pentru reducerea riscului de concentrare
• Poate implica tipul de proprietate, geografia sau structura
• Reduce impactul oricărui singur performant slab
• Nu elimină complet riscul de piață