Comportamentul prosocial este o acțiune pozitivă, constructivă și utilă, menită să fie în beneficiul celorlalți. Include ajutorarea, împărtășirea, cooperarea și mângâierea.

Comportamentul apare la o vârstă fragedă; copiii mici oferă spontan ajutor și împărtășesc resurse în anumite condiții. Motivele variază de la empatie autentică și preocupare pentru ceilalți până la dorința de aprobare socială sau evitarea vinovăției. Factorii situaționali influențează puternic dacă acțiunea prosocială are loc: prezența celorlalți poate disipa responsabilitatea, în timp ce nevoia clară, similaritatea percepută și costul personal scăzut cresc probabilitatea de a oferi ajutor.

Învățarea observațională joacă un rol major. Copiii care văd modele care acționează prosocial sunt mai predispuși să facă același lucru. Normele culturale, practicile parentale și programele educaționale care pun accentul pe cooperare și empatie pot consolida tendințele prosociale. La vârsta adultă, munca voluntară, donațiile caritabile și actele cotidiene de considerație se încadrează toate în aceeași categorie largă.

Când o persoană acționează în beneficiul alteia fără un câștig personal imediat, se manifestă un comportament prosocial.