Un instinct este un comportament complex, neînvățat, care este modelat rigid în întreaga specie. Apare în formă completă, fără posibilitatea de a fi exersat sau imitat.

Exemplele clasice includ construirea cuiburilor de către anumite păsări, țesătura de pânze de păianjeni și rutele de migrație ale unor animale. Aceste comportamente sunt puternic stereotipe, declanșate de stimuli specifici și relativ rezistente la modificarea prin experiență. Teoria instinctului timpuriu în psihologie a încercat să explice comportamentul uman cu liste lungi de instincte, un proiect care în cele din urmă s-a prăbușit sub greutatea definițiilor vagi și a explicațiilor circulare.

Biologia comportamentală modernă păstrează conceptul de comportament instinctiv, în timp ce îl integrează în analiza evolutivă și de dezvoltare. Multe comportamente etichetate odinioară drept instincte pure sunt acum înțelese ca implicând interacțiunea dintre predispoziția genetică și inputul mediului. Comportamentul uman prezintă puține, dacă nu chiar niciun, instincte rigide de tip clasic; în schimb, învățarea pregătită și motivele universale apar într-o gamă largă de expresii culturale.

Când un comportament apare complet format și tipic speciei fără o învățare prealabilă, termenul de instinct se aplică în continuare.