Ierarhia nevoilor a lui Abraham Maslow aranjează motivele umane într-o piramidă. Nevoile fiziologice formează baza; apoi nevoile de siguranță; apoi nevoile de apartenență și iubire; apoi stimă; și, în vârf, autoactualizarea - realizarea propriului potențial.

Maslow a propus că nevoile inferioare trebuie să fie suficient satisfăcute înainte ca nevoile superioare să devină factori motivaționali puternici. O persoană care suferă de foame nu este preocupată în primul rând de stimă sau creativitate. Odată ce nevoile de bază sunt satisfăcute, atenția se mută în sus. Autoactualizarea este caracterizată de acceptare, spontaneitate, creativitate și concentrare asupra problemelor din afara sinelui. Versiunile ulterioare ale ierarhiei includ uneori nevoi cognitive, nevoi estetice și transcendență.

Modelul este mai degrabă un cadru de gândire decât o lege empirică strictă. Oamenii urmăresc uneori nevoi superioare chiar și atunci când cele inferioare sunt nesigure, iar culturile diferă în ceea ce privește accentul pe care îl pun pe autoactualizarea individuală față de apartenența comunitară. Cu toate acestea, ierarhia rămâne una dintre cele mai predate idei în domeniul motivației și continuă să influențeze educația, managementul și consilierea.

Piramida lui Maslow sugerează că motivația umană este stratificată, iar cel mai înalt strat apare doar atunci când fundațiile sunt solide.