Atunci când o elită mică deține puterea politică efectivă, sistemul este o oligarhie. Apartenența la elită se poate baza pe avere, control militar, poziție în partid sau legături familiale.

Oligharhiile limitează participarea semnificativă a populației în general. Instituțiile democratice formale pot exista, dar sunt subordonate coordonării elitei. Politicile tind să protejeze interesele grupului conducător. Tranzițiile din oligarhie sunt dificile deoarece elita controlează resursele și instituțiile care ar fi necesare pentru a o contesta.

Gândirea politică clasică a tratat oligarhia ca un tip distinct de regim, alături de monarhie și democrație. Utilizarea modernă a termenului descrie adesea regimuri hibride în care au loc alegeri, dar rezultatele sunt constrânse de putere economică concentrată sau coercitivă. Reducerea controlului oligarhic necesită de obicei atât reforme politice, cât și schimbări în distribuția subiacentă a bogăției sau a forței.

O oligarhie poate menține o fațadă democratică, asigurându-se în același timp că deciziile reale rămân în mâinile câtorva persoane.