În sistemele federale sau descentralizate, directorul executiv ales al unui stat sau al unei provincii este adesea numit guvernator. Funcția combină conducerea administrativă cu reprezentarea politică a unității subnaționale.

Guvernatorii propun de obicei bugete, numesc șefi de agenții, semnează sau resping legislația și comandă garda națională a statului sau forțe echivalente. Puterile lor variază considerabil în funcție de constituție. Unii guvernatori se confruntă cu legislative puternice și executive independente; alții domină sistemele lor politice. Limitele mandatelor și ciclurile electorale diferă în funcție de jurisdicție.

Guvernatorii servesc drept laboratoare de inovare politică și ca potențiali candidați naționali. Crizele - dezastre naturale, pandemii, șocuri fiscale - le testează capacitatea și vizibilitatea. Relațiile cu guvernul național implică atât cooperare, cât și conflicte privind finanțarea, reglementarea și jurisdicția. Funcția rămâne una dintre cele mai importante în politica internă a țărilor federale.

Semnătura unui guvernator poate promulga sau bloca legi care afectează milioane de locuitori.