Cetățenii revendică anumite drepturi pur și simplu prin virtutea apartenenței la comunitatea politică. Drepturile civile sunt acele drepturi la participare politică, la egalitate de tratament în fața legii și la libertate față de discriminare arbitrară.

Drepturile civile clasice includ votul, libertatea de exprimare, respectarea garanțiilor procesuale și accesul egal la locuri de muncă și la locuri de muncă în stat. Constituțiile, statutele și hotărârile judecătorești le definesc și le aplică. Mișcările sociale au extins în mod repetat cercul celor care se bucură de aceste drepturi în practică - abolind sclavia, extinzând dreptul de vot și interzicând discriminarea pe motive de rasă, sex, religie și alte caracteristici.

Aplicarea legii rămâne imperfectă. Garanțiile juridice pot depăși atitudinile sociale și capacitatea administrativă. Dezbaterile continuă cu privire la cât de mult ar trebui să ajungă drepturile civile în asociațiile private și cu privire la echilibrul dintre căile de atac de grup și tratamentul individual. Vocabularul drepturilor civile cuprinde acum disputele mult dincolo de contextele lor inițiale.

Un drept care există doar pe hârtie oferă puțină protecție până când instituțiile și cultura nu îl susțin.