Unele guverne concentrează puterea într-un singur lider sau într-o elită restrânsă și cer ascultare mai degrabă decât consimțământ. Autoritarismul descrie acest model de guvernare. Competiția politică este restricționată, instituțiile independente sunt slăbite, iar disidența este descurajată sau pedepsită.

Regimurile autoritare variază în metodele lor. Unele se bazează pe guvernare personalistă, altele pe junte militare sau partide dominante. Alegerile, dacă sunt organizate, sunt de obicei gestionate pentru a produce rezultate predeterminate. Mass-media, instanțele și societatea civilă se confruntă cu controale stricte. Supraviețuirea regimului depinde de un amestec de coerciție, cooptare și legitimitate a performanței.

Cetățenii pot beneficia în continuare de creștere economică sau de ordine publică, însă le lipsesc canale semnificative pentru a-și schimba conducătorii. Tranzițiile de la autoritarism sunt adesea turbulente și incerte. Politica comparată studiază aceste sisteme pentru a înțelege atât durabilitatea lor, cât și condițiile în care se liberalizează sau se prăbușesc.

Absența unor alternative politice autentice rămâne cel mai clar indicator al unei guvernări autoritare.