O moleculă de medicament nu este un medicament. Transformarea ei în ceva ce un pacient poate lua necesită formulare, arta de a combina ingredientul activ cu excipienți pentru a crea un produs stabil, eficient și fabricabil. Specialiștii în formulare decid dacă medicamentul devine o tabletă, o capsulă, un lichid sau altceva. Ei aleg materialele de umplutură, lianții, acoperirile și ambalajul. Ei testează modul în care produsul se dizolvă, cât timp rezistă pe raft și dacă supraviețuiește călătoriei prin organism.

Munca este parțial științifică și parțial inginerească. Un medicament slab solubil poate necesita măcinare în nanoparticule sau formulare sub formă de sare. Un medicament care se degradează în acidul gastric poate necesita un înveliș enteric care se dizolvă doar în intestin. Un medicament cu gust amar poate necesita o capsulă sau un agent aromatizant. Un medicament care trebuie eliberat lent poate fi încorporat într-o matrice polimerică. Fiecare decizie afectează modul în care medicamentul se comportă în organism și cât de ușor este de fabricat la scară largă.

Considerații privind formularea:

• Solubilitate. Se poate dizolva medicamentul în intestin?
• Stabilitate. Se va degrada înainte de data de expirare?
• Profil de lansare. Lansare imediată, întârziată sau prelungită?
• Acceptabilitatea pacientului. Pot să-l înghită? Are un gust acceptabil?
• Fabricabilitate. Poate fi produs în mod constant la scară largă?

O modificare a formulării poate modifica biodisponibilitatea unui medicament, motiv pentru care autoritățile de reglementare solicită studii de bioechivalență pentru produsele generice.