Primele câteva sute de metri adâncime ale oceanului sunt dominate de curenți antrenați în principal de vânt. Acești curenți de suprafață se organizează în marile spirale ale oceanelor subtropicale și subpolare și includ curenți rapizi de la limita vestică, cum ar fi Curentul Golfului și Kuroshio.

Energia este transferată de la vânt la apă prin rezistență la frecare. Efectul Coriolis schimbă fluxul, producând spirala Ekman și, la scară mai mare, curenții geostrofici care echilibrează gradienții de presiune. Curenții de suprafață transportă căldura spre poli, influențează modelele meteorologice și dispersează larvele, poluanții și resturile plutitoare.

Acestea sunt observate cu ajutorul altimetriei satelitare, al plutitorilor de suprafață, al radarului de înaltă frecvență și al măsurătorilor efectuate la bordul navelor. Deoarece interacționează direct cu atmosfera, curenții de suprafață sunt strâns legați de variabilitatea climatică pe scări de timp sezoniere și decadente. Schimbările în modelele vântului pot schimba traiectoriile și intensitățile curenților, cu consecințe asupra climatului regional și a ecosistemelor marine.

• Fluxul acționat de vânt în oceanul superior
• Organizat în gyre și curenți limită
• Transportă căldură și materiale
• Observat de sateliți și plutitori