Fragmentele de plastic mai mici de cinci milimetri sunt clasificate drept microplastice. Acestea intră în ocean deja mici - sub formă de microperle sau fibre sintetice - sau se formează prin descompunerea resturilor de plastic mai mari de către lumina soarelui, valuri și abraziune mecanică.

Microplasticele se găsesc acum de la apele de suprafață până la sedimentele din adâncurile mării, în gheața arctică și în interiorul corpurilor organismelor, de la plancton la balene. Acestea pot fi ingerate, putând transfera aditivi chimici sau poluanți adsorbiți și pot bloca fizic tractul digestiv. Consecințele ecologice și asupra sănătății umane sunt încă în curs de cuantificare.

Eșantionarea necesită plase specializate, filtre și un control atent al contaminării. Identificarea tipului de polimer necesită adesea metode spectroscopice. Reducerea poluării cu microplastice implică prevenirea pătrunderii în mediu a plasticului mai mare, reproiectarea produselor care elimină fibre sau sfere și îmbunătățirea tratării apelor uzate. Deoarece particulele sunt dispersate atât de mult, curățarea microplasticelor existente la o scară semnificativă este impracticabilă.

• Particule de plastic mai mici de 5 mm
• Din surse primare sau descompunerea resturilor mai mari
• Răspândit pe scară largă în apă, sedimente și organisme
• Dificil de îndepărtat odată dispersat