În vârtejul subtropical al Pacificului de Nord, curenții convergenți concentrează resturile plutitoare într-o regiune largă, adesea numită Marele Petic de Gunoi din Pacific. Materialul este în mare parte plastic - fragmente, echipamente de pescuit și obiecte mai mari - distribuit pe tot stratul mixt de suprafață, în loc să formeze o insulă solidă de gunoi.

Concentrațiile sunt mai mari decât în ​​apele înconjurătoare, însă resturile rămân dispersate pe scară largă și adesea se află chiar sub suprafață, ceea ce face dificilă observarea lor de pe nave sau sateliți. Organismele pot ingera plasticul sau se pot încurca; contaminanții chimici se pot, de asemenea, lega de particule. Zone de acumulare similare există și în alte vârtejuri subtropicale.

Curățarea pe mare este o provocare din cauza amplorii și diluării resturilor. Prevenirea pătrunderii plasticului în ocean printr-o mai bună gestionare a deșeurilor, reducerea plasticului de unică folosință și îmbunătățirea recuperării echipamentelor de pescuit este considerată pe scară largă drept strategia pe termen lung mai eficientă. Studiile științifice continuă să rafineze estimările privind cantitatea și distribuția plasticului în zonă și dincolo de aceasta.

O mare parte din plastic este spartă în bucăți mici, care sunt mai greu de recuperat decât obiectele mari vizibile.