Capacitatea apei de mare de a conduce curentul electric depinde în primul rând de concentrația ionilor dizolvați. Prin urmare, conductivitatea servește ca un indicator precis și ușor de măsurat al salinității. Oceanografii raportează conductivitatea în siemens pe metru și apoi convertesc valoarea în salinitate practică folosind ecuații stabilite care țin cont și de temperatură și presiune.

Instrumentele CTD moderne înregistrează conductivitatea, temperatura și adâncimea la frecvență înaltă pe măsură ce acestea sunt coborâte prin coloana de apă. Profilurile rezultate dezvăluie structura masei de apă, amestecul și căile de circulație. Deoarece senzorii de conductivitate răspund rapid și stabil, aceștia formează coloana vertebrală atât a observațiilor de salinitate la bordul navelor, cât și a celor autonome.

Salinitatea absolută, care explică diferențele regionale în compoziția apei de mare, este acum preferată pentru calculele precise ale densității, însă conductivitatea rămâne observabila din care se derivă salinitatea. Calibrarea în funcție de apa de mare standard asigură consecvența în întregul sistem global de observare.

O schimbare de doar câteva sutimi dintr-o unitate de salinitate este ușor detectată de o celulă de conductivitate bine calibrată.