Pe creasta dorsalelor medio-oceanice, apa de mare care a circulat prin roca vulcanică fierbinte izbucnește înapoi în ocean la temperaturi care depășesc 350 °C. Când fluidul încărcat cu minerale întâlnește apa rece a mediului ambiant, particulele fine de sulfuri metalice precipită instantaneu, creând aspectul de fum negru. Coșurile de fum care se formează în jurul acestor orificii de aerisire se numesc fumătoare negre.

Structurile pot crește la câțiva metri înălțime și pot susține comunități dense de viermi tubulari, scoici, creveți și microbi care își obțin energia din reacții chimice, mai degrabă decât din lumina soarelui. Fluidele transportă, de asemenea, fier, cupru, zinc și alte metale în ocean. Afumătorii negri au fost observați pentru prima dată în 1979 și au inversat presupunerea că toate ecosistemele complexe necesită fotosinteză.

Acestea rămân dificil de studiat din cauza adâncimii și a condițiilor extreme. Sunt necesare vehicule operate de la distanță și senzori specializați. Gurile de aerisire sunt efemere pe scări de timp geologice; fumurile individuale pot dura doar decenii înainte ca sursa de căldură subiacentă să se schimbe.

• Orificiu hidrotermal care emite un fluid bogat în minerale întunecate
• Formează coșuri de sulfură pe dorsalele medio-oceanice
• Susține ecosistemele chemosintetice
• Descoperit la sfârșitul anilor 1970