Reggae-ul a apărut în Jamaica la sfârșitul anilor 1960, evoluând din stiluri anterioare precum ska și rocksteady. Cea mai distinctivă trăsătură a sa este accentul ritmic pus pe contratimpuri, adesea interpretat de chitară sau claviatură, pe o bază constantă de bas și tobe.

Versurile abordează frecvent justiția socială, spiritualitatea și viața de zi cu zi, fiind influențate de gândirea rastafariană și de climatul politic al insulei. Bob Marley și Wailers au adus reggae-ul în atenția internațională, dar genul a inclus întotdeauna o gamă largă de artiști și substiluri, inclusiv roots reggae, dub și mai târziu dancehall.

Basul este deosebit de proeminent și melodic. Toboșarii folosesc un model caracteristic de tip „one-drop” sau modele similare care lasă spațiu pe ritmul dur. Senzația generală este relaxată, dar profund groovy. Influența reggae-ului s-a răspândit în întreaga lume, influențând muzica populară mult dincolo de Jamaica.

Ascultarea reggae înseamnă adesea să simți spațiul dintre ritmuri la fel de mult ca ritmurile în sine.