O integrală adună o infinitate de fragmente mici pentru a obține un total. Aria de sub o curbă, distanța parcursă având o viteză dată, masa unei tije cu densitate variabilă - toate sunt integrale. Simbolul ∫ este un S alungit, de la sumă.

Există două tipuri. O integrală definită dă un număr, totalul acumulat între două limite. O integrală nedefinită dă o funcție, antiderivata, plus o constantă. Teorema fundamentală a calculului leagă integrarea de diferențiere: sunt operații inverse.

Integrarea este mai dificilă decât diferențierea în practică. Unele funcții nu au o primitivă elementară, așa că se utilizează metode numerice. Tehnicile includ substituția, integrarea prin părți și fracțiile parțiale. Integralele apar în fizică, inginerie, probabilități și economie. Sunt unul dintre cele două concepte centrale ale calculului.

• Reprezintă acumularea sau aria de sub o curbă
• Integralele definite dau numere; cele nedefinite dau funcții
• Teorema fundamentală o leagă de diferențiere
• Adesea calculat numeric