O funcție primește o intrare și oferă exact o ieșire. Gândiți-vă la un automat de vânzare: apăsați B4, obțineți un anumit articol. Apăsați-l din nou, obțineți același articol. Intrarea este butonul; ieșirea este gustarea.

Funcțiile sunt scrise ca f(x), citește-se „f din x”. Mulțimea intrărilor permise este domeniul; mulțimea ieșirilor posibile este intervalul. O funcție poate fi definită printr-o formulă, un grafic, un tabel sau o regulă. Cerința cheie este ca fiecare intrare să aibă o singură ieșire.

Funcțiile modelează relațiile în știință și inginerie. Funcțiile liniare descriu rate constante; funcțiile exponențiale descriu creșterea și descreșterea; funcțiile trigonometrice descriu undele. Calculul studiază modul în care funcțiile se schimbă. Conceptul este esențial pentru matematica modernă.

• Fiecare intrare este asociată cu exact o singură ieșire
• Scris ca f(x)
• Domeniul și intervalul descriu intrările și ieșirile
• Modelează relațiile în știință și inginerie