Nu toate sistemele juridice se bazează pe opinii judiciare. Dreptul civil, în sens comparativ, se referă la sisteme care se bazează în principal pe coduri și statute scrise complete ca principală sursă de drept, deciziile judiciare jucând un rol secundar.

Țările cu tradiție de drept civil mențin de obicei coduri care acoperă obligațiile, proprietatea, familia și procedura. Judecătorii aplică și interpretează aceste coduri, în loc să trateze cazurile anterioare ca precedente obligatorii, în stilul dreptului comun. Educația juridică pune accent pe studiul sistematic al codurilor.

Termenul este folosit și mai larg în țările de drept comun pentru a distinge litigiile private de urmăririle penale. Contextul clarifică de obicei ce sens se aplică. Codificarea dreptului civil vizează accesibilitatea și coerența, deși interpretarea și studiile suplimentare influențează în continuare rezultatele în practică.

• Tradiția juridică centrată pe coduri complete
• Judecătorii aplică statutele mai mult decât un precedent obligatoriu.
• Distins de sistemele de drept comun
• De asemenea, folosit pentru a însemna drept privat non-penal