Odată ce sunt protejați de asigurare, unii oameni iau mai puține măsuri de precauție. Hazardul moral este tendința părților asigurate de a-și schimba comportamentul în moduri care cresc probabilitatea sau amploarea unei pierderi, deoarece nu mai suportă costul integral.

Exemplele includ atenția redusă la încuierea proprietății, amânarea reparațiilor sau solicitarea mai multor îngrijiri medicale decât este necesar. Hazardul moral diferă de selecția adversă, care se referă la cine cumpără asigurare; hazardul moral se referă la modul în care se comportă asigurații după ce acoperirea este în vigoare. Ambele probleme provin din informații asimetrice.

Asigurătorii atenuează hazardul moral prin intermediul deductibilelor, coasigurărilor, limitelor polițelor, excluderilor și cerințelor de control al pierderilor. Investigarea daunelor și detectarea fraudelor abordează, de asemenea, abuzul deliberat. Contractele bine concepute mențin suficiente stimulente financiare în sarcina asiguratului pentru a încuraja o îngrijire rezonabilă, oferind în același timp o protecție semnificativă împotriva pierderilor grave.

• Asumarea unor riscuri sporite datorită prezenței asigurării
• Distins de selecția adversă
• Controlat prin partajarea costurilor și monitorizare
• Problemă fundamentală în conceperea contractelor de asigurare