Tot ceea ce s-a întâmplat deja constituie trecutul. Istoricii studiază anumite porțiuni ale acestuia, dar trecutul în sine este întreaga secvență de evenimente, condiții și experiențe anterioare, fie că au fost sau nu înregistrate.

Trecutul nu este accesibil în mod direct; este cunoscut prin urme - documente, obiecte, amintiri și dovezi din mediul înconjurător. Diferite culturi și discipline construiesc relații diferite cu acesta, punând accentul pe continuitate, ruptură, progres sau declin. Atât memoria personală, cât și memoria colectivă reprezintă selectiv ceea ce a fost înainte.

Dezbaterile despre trecut servesc adesea scopurilor prezentului: legitimarea instituțiilor, contestarea nedreptăților sau crearea de identități. Istoria profesională încearcă să disciplineze aceste utilizări cu dovezi și argumente. Totuși, amploarea imensă a trecutului face ca cea mai mare parte a acestuia să rămână necunoscută sau doar parțial recuperată.

• Toate timpurile și evenimentele dinaintea prezentului
• Cunoscut doar prin urme incomplete
• Reținut și interpretat selectiv
• Subiect de concurs atât academic, cât și public