Apa care picură din tavanul unei peșteri lasă o peliculă subțire de minerale dizolvate. În timp, mineralele formează o formațiune descendentă numită stalactită. Majoritatea stalactitelor sunt compuse din calcit precipitat din apă bogată în calcar.

Fiecare picătură depune un mic inel de mineral la vârf. Adesea rămâne un canal central prin care apa continuă să curgă. Ratele de creștere sunt de obicei lente - fracțiuni de milimetru pe an - așa că stalactitele mari reprezintă mii de ani de acumulare.

Stalactitele se numără printre cele mai cunoscute speleoteme și contribuie la frumusețea pitorească a peșterilor reprezentative. Compoziția lor chimică și straturile de creștere servesc, de asemenea, drept arhive ale climei și vegetației din trecut. Spargerea lor distruge atât valoarea estetică, cât și cea științifică, care nu poate fi înlocuită rapid.

• Formațiune minerală atârnată de tavanul unei peșteri
• Crește în jos prin picurarea apei
• De obicei compus din calcit
• Înregistrează condițiile de mediu pe termen lung