O resursă neregenerabilă nu poate fi regenerată într-un interval de timp specific omenirii. Combustibilii fosili și mineralele s-au format de-a lungul a milioane de ani. Odată utilizate, acestea dispar. Rata de consum depășește cu mult rata de formare, care este practic zero pe orice interval de timp relevant.

Aceste resurse au alimentat lumea modernă. Cărbunele a alimentat Revoluția Industrială. Petrolul a transformat transporturile. Gazul a încălzit casele. Mineralele precum cuprul, fierul și litiul au construit infrastructura și tehnologia. Fără ele, societatea industrială așa cum o știm nu ar exista. Problema este că sunt finite.

Epuizarea este graduală, nu bruscă. Prețurile cresc pe măsură ce zăcămintele ușor de exploatat se epuizează. Extracția se mută în locuri mai greu accesibile, crescând costurile și daunele aduse mediului. Substitutele apar atunci când prețurile le justifică. Tranziția către surse regenerabile este determinată atât de îngrijorarea climatică, cât și de limitele resurselor. Resursele neregenerabile nu vor dispărea peste noapte. Acestea vor deveni din ce în ce mai scumpe și mai puțin importante pentru economie.

Exemple comune

• Cărbune
• Ulei
• Gaz natural
• Uraniu
• Minerale și metale