Materialele nebiodegradabile nu pot fi descompuse de organismele vii. Ele persistă în mediu timp de decenii sau secole. Plasticul, sticla, metalul și cauciucul sintetic sunt exemple comune. O sticlă de sticlă aruncată în ocean poate supraviețui timp de un milion de ani. O pungă de plastic poate rezista secole, fragmentându-se în microplastice, dar fără a dispărea niciodată complet.

Această persistență creează probleme. Deșeurile se acumulează în gropile de gunoi, în oceane și în peisaje. Fauna sălbatică confundă plasticul cu alimentele și moare. Metalele se infiltrează în sol și apă. Sticla este inertă, dar ocupă spațiu. Deșeurile nebiodegradabile sunt nucleul crizei globale de poluare.

Unele materiale pot fi reciclate sau reutilizate, ceea ce reduce problema. Însă ratele de reciclare sunt scăzute pentru multe materiale. Reciclarea plasticului este deosebit de limitată. Doar aproximativ 9% din plasticul produs vreodată a fost reciclat. Restul ajunge la gropile de gunoi, este ars sau ajunge în mediu. Reducerea consumului este cea mai directă soluție, urmată de reutilizare, reciclare și eliminare în siguranță.

Exemple comune

• Plastic
• Sticlă
• Metal
• Cauciuc sintetic
• polistiren