Ploile acide se formează atunci când dioxidul de sulf și oxizii de azot reacționează cu vaporii de apă din atmosferă. Acizii sulfuric și nitric rezultați cad sub formă de ploaie, zăpadă, ceață sau particule uscate. Principalele surse sunt centralele electrice care consumă cărbune și vehiculele care consumă benzină. Problema a atins punctul culminant în anii 1970 și 1980, când lacurile din Scandinavia și nord-estul Statelor Unite au devenit sterile.

Daunele sunt lente și cumulative. Apa acidă extrage aluminiu din sol, ceea ce înfundă branhiile peștilor. Elimină nutrienții din frunze și slăbește copacii. Deteriorează clădirile din calcar și statuile din marmură. Un lac poate părea limpede și sănătos, în timp ce rețeaua sa trofică se prăbușește dedesubt.

Reglementările au funcționat. Amendamentele din 1990 ale Legii privind aerul curat din SUA au redus emisiile de dioxid de sulf cu mai mult de jumătate printr-un sistem de plafonare și comercializare a emisiilor. Programe similare din Europa au redus drastic emisiile. Lacurile și-au revenit în multe regiuni, deși restaurarea completă durează decenii. Lecția este că poluarea pe termen lung poate fi rezolvată atunci când guvernele se coordonează.

Principalii poluanți

• Dioxid de sulf din centralele pe cărbune
• Oxizi de azot din vehicule
• Amoniacul din agricultură
• Emisii vulcanice
• Topirea industrială