Ficțiunea picarescă urmărește aventurile episodice ale unui erou ștrengar, de viță umilă, care trăiește prin mintea sa într-o societate coruptă. Narațiunea este de obicei la persoana întâi și structurată slab.

Această formă își are originea în Spania secolului al XVI-lea, în opere precum Lazarillo de Tormes. Pícaro-ul - protagonistul ticălos - trece de la un stăpân la altul, expunând ipocrizia socială printr-o serie de întâlniri, mai degrabă decât printr-o singură intrigă unificată. Exemplele ulterioare includ Moll Flanders, Huckleberry Finn și multe narațiuni moderne despre drumuri și antieroi. Umorul, satira și o viziune clară asupra supraviețuirii la marginile sociale caracterizează acest gen.

Structura picarescă este deschisă și acumulativă; episoade noi pot fi adăugate întotdeauna. Eroul poate învăța puțin sau poate dobândi o înțelepciune practică dificilă. Atractivitatea durabilă a formei constă în mobilitatea sa, în raza sa socială și în refuzul moralizarii sentimentale. Rămâne un vehicul flexibil pentru observarea unei societăți de jos în sus.

O narațiune a progresului episodic al unui outsider inteligent printr-o lume imperfectă este picarescă.