Conflictul extern este o luptă între un personaj și o forță externă. Forța opusă poate fi un alt personaj, societatea, natura, tehnologia sau supranaturalul.

Un detectiv care urmărește un criminal, un pionier care supraviețuiește unei viscoluri, un cetățean care contestă o lege nedreaptă – toți sunt angajați într-un conflict extern. Opoziția este vizibilă și poate fi adesea pusă în scenă sau descrisă în termeni concreți. Conflictul extern generează incidente în intrigă, ridică miza și îl obligă pe protagonist să acționeze. Acesta se intersectează frecvent cu un conflict intern; lupta externă poate declanșa sau oglindi unul intern.

Poveștile construite exclusiv pe conflicte externe pot părea superficiale dacă personajele în sine rămân neschimbate. Cele mai satisfăcătoare narațiuni folosesc lupta externă pentru a testa și a dezvălui valorile și limitele protagonistului. Rezolvarea conflictului extern - victorie, înfrângere sau compromis - coincide de obicei cu punctul culminant sau cu consecințele imediate ale poveștii.

Când obstacolul se află în afara minții personajului, conflictul este extern.