Stâncă goală. Lichen. Mușchi. Iarbă. Arbuști. Copaci. Acordați-i unui ecosistem suficient timp și acesta se va schimba, uneori dramatic. Succesiunea este schimbarea treptată a compoziției speciilor în timp și este una dintre cele mai vechi idei ale ecologiei.

La începutul anilor 1900, Frederic Clements a propus ideea că succesiunea se termină într-o comunitate climax stabilă, determinată de climă. Henry Gleason a susținut în schimb că comunitățile sunt ansambluri laxe de specii care răspund individual la condițiile locale. Dezbaterea încă mocnește. Majoritatea ecologiștilor de astăzi înclină spre punctul de vedere al lui Gleason, unde perturbarea, întâmplarea și istoria joacă roluri majore.

Două tipuri principale

• Succesiunea primară începe pe substrat gol, fără sol
• Succesiunea secundară începe pe teren colonizat anterior după o perturbare

După erupția din 1980, Muntele St. Helens a devenit un laborator natural pentru studierea succesiunii primare. Ecologiștii au urmărit revenirea plantelor, insectelor și mamiferelor timp de decenii. Recuperarea nu este o linie dreaptă. Se învârte în buclă, se oprește și uneori se inversează. Succesiunea este mai puțin un marș către o destinație finală și mai mult o lungă conversație între organisme și mediul lor.