O pădure arde. Solul supraviețuiește, împreună cu semințele, rădăcinile și mugurii latenți. În câteva săptămâni, lăstarii verzi ies din cenușă. Această recuperare este succesiunea secundară: reconstrucția unui ecosistem după o perturbare, pe un teren care deja susținea viața.

Aceasta diferă de succesiunea primară, care începe pe rocă goală sau pe teren vulcanic nou, fără sol deloc. Succesiunea primară durează secole. Succesiunea secundară se poate dezvolta mult mai repede, deoarece fundația este deja acolo. Nutrienții rămân în sol. Băncile de semințe așteaptă. Habitatul intact din apropiere oferă o sursă de coloniști.

Secvență tipică după o perturbare

• Plantele anuale și ierburile cu creștere rapidă apar primele
• Arbuștii și copacii pionieri se mută în câțiva ani
• Speciile de arbori toleranți la umbră domină treptat
• O pădure matură revine, deși compoziția speciilor poate diferi

Uraganele, inundațiile, alunecările de teren și terenurile agricole abandonate declanșează toate succesiunea secundară. La fel și tăierile rase, deși exploatarea forestieră repetată poate împinge un sistem dincolo de punctul de recuperare ușoară. Exemplul clasic este Noua Anglie. Aproape fiecare pădure de acolo a regenerat după ce fermele din secolul al XIX-lea au fost abandonate. Copacii au revenit, dar castanii nu. Perturbările resetează ceasul, iar noul ecosistem este rareori o copie perfectă a celui vechi.