Vântul și apa erodează roca și solul. Acest proces este eroziunea și modelează peisajele de-a lungul a milioane de ani. Râurile sculptează canioane. Valurile sapă stânci. Ghețarii macină văile. Vântul desprinde solul vegetal de pe câmpurile uscate. Eroziunea este naturală și continuă, dar activitatea umană o accelerează adesea. Defrișarea vegetației expune solul la ploaie și vânt. Suprapășunatul compactează solul și ucide rădăcinile care țin solul la locul său. Șantierele de construcții pierd tone de sedimente în favoarea râurilor din apropiere. Rezultatul este pierderea de terenuri agricole, blocarea căilor navigabile și deteriorarea ecosistemelor.

Eroziunea solului este cea mai gravă formă de eroziune pentru oameni. Solul vegetal se formează lent, adesea de-a lungul secolelor. Când este spălat, fertilitatea dispare odată cu el. Bolul de praf din anii 1930 din Marile Câmpii americane a fost un exemplu frapant. Seceta, aratul adânc și îndepărtarea ierburilor native s-au combinat pentru a produce furtuni masive de praf care au strămutat sute de mii de oameni. Ca răspuns, guvernul SUA a creat Serviciul de Conservare a Solului și a promovat practici precum aratul pe contur și perdelele de vânt.

Cauze frecvente

• Defrișarea și îndepărtarea vegetației.
• Suprapășunatul de către animale.
• Aratul intensiv și agricultura cu monocultură.
• Construcții și construcții de drumuri.

Eroziunea nu este întotdeauna dramatică. Un câmp poate pierde un milimetru de sol pe an și nimeni nu observă până când randamentele nu scad după decenii.