O specie este pe cale de dispariție atunci când se confruntă cu un risc foarte ridicat de dispariție în sălbăticie. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii evaluează speciile și le plasează pe o Listă Roșie, care variază de la cea mai puțin îngrijorătoare la cea dispărută. „Pe cale de dispariție” se află aproape de vârf, chiar sub „în pericol critic”. Categoria nu este permanentă. Speciile se pot recupera și pot fi retrogradate sau pot declina și pot fi promovate. Gorila de munte a fost retrogradată de la categoria „în pericol critic” la „în pericol de dispariție” în 2018, după decenii de muncă de conservare.

Pericolul provine de obicei din activitatea umană. Pierderea habitatului este cel mai mare factor, urmată de supraexploatare, specii invazive, poluare și schimbări climatice. Unele specii sunt mai vulnerabile decât altele. Cele cu populații mici, reproducere lentă, nevoi de teritorii extinse sau diete specializate sunt expuse unui risc mai mare. Vaquita, un marsuin mic din Golful California, poate număra mai puțin de zece indivizi. Rinocerul din Java supraviețuiește într-un singur parc național. Recuperarea este posibilă, dar lentă. Necesită protejarea habitatului, reducerea amenințărilor și uneori reproducerea animalelor în captivitate.

Principalele amenințări

• Pierderea și fragmentarea habitatului.
• Vânătoarea excesivă, pescuitul excesiv și braconajul.
• Specii invazive și boli.
• Poluarea și schimbările climatice.

Statutul de specie pe cale de dispariție este o categorie legală în multe țări. Legea privind speciile pe cale de dispariție din SUA, adoptată în 1973, protejează speciile incluse pe listă și habitatele acestora. Aceasta a fost recunoscută pentru salvarea vulturilor pleșuvi, a lupilor cenușii și a aligatorilor americani.