Utilizabilitatea măsoară cât de ușor oamenii pot folosi un produs conceput pentru a-și atinge obiectivele. Un mâner de ușă care invită la tragere atunci când trebuie împins este o eroare de utilizare. Un flux de finalizare a comenzii care ascunde butonul de plată frustrează utilizatorii. Termenul provine din cercetarea factorilor umani și a devenit esențial pentru proiectarea de software în anii 1980 și 1990, când Jakob Nielsen și alții au publicat euristici pentru evaluarea interfețelor.

Utilizabilitatea are mai multe dimensiuni. Ușurința de învățare: cât de repede poate un utilizator nou să îndeplinească sarcini de bază. Eficiența: cât de repede poate lucra un utilizator experimentat. Memorabilitatea: cât de bine își amintește un utilizator ocazional interfața după o perioadă de absență. Rata de eroare: cât de des greșesc utilizatorii și cât de ușor își revin. Satisfacția: cât de plăcută este experiența. Un produs poate obține scoruri bune la unele teste și scoruri slabe la altele. Un instrument profesional complex poate fi eficient, dar greu de învățat.

Principii comune de utilizare

• Vizibilitatea stării sistemului.
• Potrivirea dintre sistem și lumea reală.
• Controlul și libertatea utilizatorului.
• Consecvență și standarde.
• Prevenirea erorilor și recuperarea clară.

Testarea utilizabilității este simplă în principiu. Urmărește oameni reali cum încearcă să utilizeze produsul. Ia notițe. Corectează ce îi derutează. Repetă.