Când oamenii clasifică obiecte, rareori verifică o listă strictă de caracteristici necesare. În schimb, compară noul element cu un prototip mental - cel mai bun sau cel mai tipic exemplu al categoriei. O mierlă este un prototip de pasăre mai bun decât un pinguin. Un scaun de birou este un prototip de mobilier mai bun decât o canapea tip puf.

Teoria prototipului, dezvoltată de Eleanor Rosch, tratează categoriile ca fiind organizate în jurul tendințelor centrale. Apartenența este clasificată. Unii membri sunt mai clari decât alții. Caracteristicile care apar frecvent în rândul membrilor categoriei devin mai diagnostice. Abordarea explică de ce oamenii răspund mai rapid și mai încrezător la situații tipice.

Prototipurile nu sunt fotografii fixe. Pot fi medii abstracte formate din experiență. Diferențele culturale și individuale modelează ceea ce este considerat tipic. Totuși, afirmația centrală rămâne aceea că categoriile naturale sunt structurate în jurul asemănării cu un ideal, mai degrabă decât după definiții clasice.

• Cel mai bun sau cel mai tipic membru al categoriei
• Calitatea de membru gradată, în loc de totalitate sau nimic
• Bazat pe asemănarea familială
• Explică efectele de tipicitate în timpul de reacție

Teoria a influențat cercetarea asupra conceptelor, limbajului și chiar diagnosticului clinic al tulburărilor mintale.