O diagramă transformă numerele într-o imagine. Graficul corect evidențiază o tendință. Cel greșit o ascunde sau induce în eroare. O diagramă cu linii arată schimbarea în timp. O diagramă cu bare compară categorii. O diagramă circulară arată părți ale unui întreg, deși trece cu greu de patru sau cinci secțiuni. O diagramă de dispersie dezvăluie relațiile dintre două variabile. Fiecare are o funcție.

Munca lui Edward Tufte în domeniul vizualizării datelor a stabilit standardul: maximizarea raportului date-cerneală, eliminarea a tot ceea ce nu transmite informații. Fără efecte 3D. Fără linii de grilă inutile. Fără fundaluri decorative. Graficul ar trebui să comunice, nu să decoreze. Cea mai frecventă greșeală este alegerea unui tip de grafic care să pună în valoare datele în loc să le dezvăluie. O axă y trunchiată exagerează micile modificări. O diagramă circulară cu douăsprezece felii este ilizibilă. O grafică cu două axe poate implica o corelație care nu există. Graficele bune încep cu o întrebare. Ce încerci să arăți? Răspunsul determină forma. Un grafic este un instrument de comunicare. Dacă privitorul nu îl poate înțelege în cinci secunde, a eșuat.

Tipuri și utilizări de diagrame

• Linie — tendințe în timp
• Bară — comparații între categorii
• Plăcintă — proporții, de preferință cu câteva felii
• Scatter — relații între variabile
• Histogramă — distribuția unei singure variabile

Cea mai bună diagramă este cea pe care publicul o înțelege fără explicații. Simplitatea învinge.